DESPRE BRASOV
BRASOVUL IN EVUL MEDIU SI TIMPURIU

           
    Primele preorganizari ale orasului Brasov dateaza de la anul 1450 i.e.n. si sunt caracterizate in special de locuinte, locuri fortificate, zone de cult dacice cum ar fi cele de la Pietrele Lui Solomon, Muntele Timpa, Zona Valea Cetatii etc. La Pietrele Lui Solomon, un mare templu initiatic de pe vremea marelui Zamolxis s-au pus bazele ordinului Solomonarilor - un ordin care avea cunostinte despre astrologie, numerologie medicina naturista etc., ale caror traditii sunt pastrate in zilele noastre de cei ce se numesc: Junii Brasoveni - o datina ce intra in legenda.Controversele asupra calitatii de zeu sau de om a lui Zamolxis (in alte rostiri Zalmoxis) au inceput cam odata cu primele stiri despre el (Herodot) si nu s-au incheiat nici acum. Totusi, fluctuatia interpretarilor moderne, bizuite pe informatiile antice srise (caci nimeni nu a cercetat inca intr-adevar stiintific urmele posibile ale mitologiei Daciei in folclorul si in ritualul unor datini din Romania - cu exceptia lui Adrian Bucurescu in Dacia Secreta), sugereaza figura complexa a zeului. Dar, in primul rand, se observa in aceasta figura, ca insusiri esentiale, doua ce sunt greu de separat in mitologie: zeul mesianic si eroul civilizator. O examinare mai atenta aminteste de o similitudine de la mari departari geografice (cu atat mai mult, fiind exclusa orice comunicare prin circulatia temetica a miturilor): Quetzalcoatl. Ca zeu, Zamolxis nu putea sa fi fost venerat in ritualurile htonice: din retragerea sa vremelnica in pestera (care, in lumina ipotezelor arheologice de azi, ar fi putut sa fie un palat subteran, poate cu iesire secreta) nu rezulta nici moartea mistica, nici inhumarea simbolica, iar intoacerea sa nu este inviere osiriaca, ci a douaa venire. Tot ca zeu, Zamolxis nu a put fi venerat in locul lui Gebeleizis, pe care l-ar fi absorbit prin sincretism, deoarece Gebeleizis er zeul miscarilor atmosferice, in norii caruia se trageau salve de sageti, fapt lesne de inteles la un popor cultivand grane si vita de vie; era insa deci Zamolxis un zeu al cerului senin? pesemne ca nu, sau cel putin nu al cerului ca bolta imediata, ci al unui cer mistic, socotit sediul sau discret, unde erau trimisi cei mai buni tineri ca soli aruncati in suliti.Comparatiile fonetice cu numele zeitei trace Zemelo, vadit htonica, sau cu al zeului htonic lituan Zjameluks nu par sa aiba temei (consonanta nefiind argument in comparatiile onomastice, cu atat mai putin aici, unde asemanarea intre radacini este foarte vaga).Ca erou civilizator, Zamolxis vadeste cateva atribute de baza: comunicarea cel putin a doua stiinte fundamentale pentru antichitate, astonomia si medicina, propagate de el fara alura de miracol, deci nu pe cale divina (ca Apollo Medicus): educatia morala a populatiei si instruirea ei folosofica: organizarea unui sistem religios, cu doctrina teologica si cu investitura scaerdotala: contributia (dupa unii autori antici, directa) la organizarea politica a tarii pastorite, din care nu a lipsit si introducerea deprinderii ospetelor cu discutii intelectuale (ceea ce rezulta clar din textul lui Herodot).Oricat ar fi de regretabil, lacunele produse de pierderea unor opere fundamentale (cel putin a presupusei carti scrise de imparatul Traian), nu putem spune nici ca penuria de documente e totala:cele care sunt ne ajuta in afirmatia ca, pana sa fi dobandit cultul de zeu, Zamolxis trebuie sa fi fost venerat multa vreme ca invatator si ca model arhetipal.Orice incercare de a sintetiza figura acestei divinitati enigmatice si complexe va fi negresit intampinata de unicitatea lui Zamolxis in panteonul universal; rarele similitudini sunt aparente si sunt mai curand coincidente nemotivate structural. Socotit daimon de Herodot, erou zeificat de Strabon, mag si medic al sufletului de Platon, rege filosof de Iordanes, in antichitate, apoi zeu celest (V.Parvan, M. Eliade), uneori chiar saman arhetipal (E.R.Dodds), in cercetarile moderne - Zamolxis este mai presus de orice simbol esential al modului de existenta a unui popor: retragerea vremelnica a zeului in pestera sa sugereaza practica unor mistere initiatice, dupa cum trimiterea periodica a solului aruncat in suliti si ales dintre cei mai buni confirma apartenenta integrala si vesnica a omului la substanta cosmica.Brasov-ul este atestat documentar insa numai din anul 1234 in Catalogul Ninivensis cu numele de Corona (de la orasul Coronei-Marelui Zamolxis). In a doua jumatate a secolului al XIV-lea, este confirmat drept centru administrativ si eclesiastic al Tarii Barsei, (Corona, Kronstadt, Brasso), "orasul liber regal", unul dintre cele mai insemnate centre urbane economice si culturale ale Transilvaniei.In secolul al XIV-lea, burgul era concentrat in jurul pietei principale si al bisericii parohice, Biserica Sfintei Maria, cunoscuta ca Biserica Neagra reconstruita in anul 1383. Inca din prima jumatate a secolului al XIV-lea erau conturate doua artere principale: Platea Petri si Strada Portii. In evul mediu, zona locuita din Cetate se oprea la limita formata de Ulita Calugaritelor (astazi Michael Weiss), orasul extinzandu-se spre 1500, pana la limita fortificatiilor. Asezarea era impartita in patru quartale de impozite: Portica - spre sud-est, Corpus Christi - spre sud-vest, Petri - spre nord-est si Catharina - spre nord-vest. In afara Cetatii existau totodata trei suburbii. "Brasovul Vechi" s-a construit in jurul bisericii Sf. Bartoloeu, ingloband asezarea de langa dealul Sf. Martin. Spre est, cartierul Blumana cu capela Sf. Barabara, era locuit in principal de tarani secui ; aici se afla si leprozeria, mentionata documentar in 1413.Spre vest se gaseste vechiul cartier romanesc al Scheilor Brasovului. Evenimentele istorice puncteaza evolutia fortificatiilor cetatii: daca in 1421, orasul este devastat, intreg sfatul fiind dus in robie, incursiunea turceasca din 1432 nu-l mai poate cuceri, sistemul de aparare era suficient de puternic pentru a rezista asediilor. Ioan de Hunedoara, voievod al Transilvaniei in 1441 si guvernator al Ungariei in 1446, contribuie in mod substantial la dezvoltarea sistemului defensiv, care este amplificat pana in 1646. Centura de fortificatii a facut din Brasov, unul dintre cele mai intarite orase medievale din Transilvania. Sistemul de aparare al Cetatii era completat cu fortul de pe Dealul Staja si cu cele patru turnuri de observatie extra muros: Turnul Negru si Turnul Alb; celelalte doua turnuri existau pe latura de sud, pe versantul dinspre oras al muntelui Tampa in dreptul Bastioanelor Tesatorilor si Postavarilor.



BRASOVUL IN VREMEA RENASTERII

 

"Brasov-ul acestor timpuri iese in evidenta-fata de alte orase-prin cultivarea stiintelor", nota in 1548, a marelui umanist si reformator sas Joannes Honterus (1498-1549), intr-o scrisoare adresata lui Sebastian Munster, profesor al Universitatii din Basel. Prestigiul scolii infintate de Honterus in 1541- Studium Coronense avea sa atraga elevi din toata Transilvania, Ungaria, Germania si Olanda. In 1547 religia Iutherana s-a impus in Transilvania. Casele patriciatului urban ce reflecta stilul Renasterii sunt construite in majoritate in secolul al XIV-lea. Cladirile apartin tipologiei central-europene cu front ingust spre strada ocupat integral, dezvoltare in adancime prin adaugare succesiva de incaperi si accesul in curte prin gangul carosabil. La parter existau portice cu arcade pe stali de piatra profilata, puse in evidenta de lucrarile de restaurare la casa Negustorilor sau la casele Closius- Hiemesch- Gisel. Insemnarile din epoca vorbesc despre fatadele caselor "zugravite in culorile cameleonului", picturi figurative impodobind chiar si zidurile de incinta, turnurile si portile Cetatii.



SECOLUL AL XVII-LEA- PRIMA JUMATATE A SECOLULUI AL XIX-LEA
 

Intre 1639 si 1641, fortificatiile Brasovului sunt amplificate in partea de nord a orasului cu mai multe randuri de curtine si santuri de aparare. Construirea Bastionului Aurarilor in 1646 incheie lucrarile la sistemul defensive. In 1689, cel mai devastator incendiu din istoria Brasovului afecteaza majoritatea constructiilor importante din Cetate. Refacerea orasului are loc dificil, iar reconstruirea edificiilor distruse poarta amprenta noilor stiluri: baroc, rococo, neoclassic. Cel mai reprezentativ edificiu baroc, Biserica romano-catolica Sfintii Petru si Pavel, este construit intre 1776-1782. Fortificatiile medievale, devenite anacronice, suntlasate in paragina. Castiga in schimb insemnatate Cetatuia de pe Dealul Straja, al carei sistem defensiv este adus la zi de imperiali. In 1737 Piatra Sfatului este pavata cu piatra. In 1736 se construieste o sosea spre Tara Romaneasca prin pasul Timis. In aceasta perioada Brasov-ul ramane un oras mestesugaresc, existand peste 1227 de ateliere.

Sfarsitul secolului al XVII-lea si prima jumatate a veacului urmator inseamna totodata si epoca de inflorire a comertului romanesc la Brasov, antrenand miscarea de emancipare intelectuala si nationala ce va culmina in Transilvania in contextul evenimentelor de la 1848 ca urmare a desfiintarii privilegiilor sasilor de catre imparatul Iosif al II-lea (1780-1790), portile Cetatii sunt deschise pentru negustorii romani din Schei sau din Tara Romaneasca, dar si pentru greci, macedoneni, armeni sau evrei.

Intre 1784 si 1787, este construita Biserica ortodosa greaca Sf.Treime de pe actuala Strada Baritiu din daniile bogate ale negustorilor greci, dar si ale boierilor Brancoveni, Vacaresti, Sutu, Mavrocordat din Tara Romaneasca, aflati in pribegie la Brasov. In1835 este infiintata Casina romana ca loc de intalnire pentru negustori. Intre membri sai figureaza elita intelectuala si culturala romaneasca a Brasovului intemeietorii "Gazetei de Transilvania"- George Baritiu, Iacob si Andrei Muresianu. Prosperii negustori romani stabiliti in Cetate cumpara case vechi sasesti sau isi construiesc resedinte impozante in stilurile epocii. Curentul dominant in arhitectura Brasovului din aceasta perioada este neoclasicismul.

A DOUA JUMATATE A SECOLULUI AL XIX-LEA SI INCEPUTUL SECOLULUI XX
 

Transformarea dintr-un oras medieval intr-un oras modern a impus extinderea pe laturile de nord-est (inspre Brasovul Vechi si Blumana) si vest (inspre Schei), prin demolarea centurii fortificate a orasului care a inceput in anul 1857 (Poarta Strazii Portii si fortificatiile aferente), Poarta Strazii Negre (1873), Poarta Targul Cailor (1874), Bastionul Aurarilor (1886), Bastionul Curelarilor (1887). Vechile santuri de aparare, iazurile si baltile au fost umplute, s-au ridicat cladiri publice si administrative, scoli, cazarmi si vile, s-au amenajat parcuri si promenade.

Cel mai vechi cutremur din Brasov este consemnat in Analele manastirii Melk din Austria: in ziua de 29 august 1473, la ora 11, "a fost un cutremur mare, incat aproape toate casele si cosurile s-au prabusit si chiar o buna parte dn zidurile orasului, astfel ca multi s-au gandit ca a venit sfarsitul lumii." "In 23 noiembrie 1516, la ora 13, a fost un cutremur cumplit, multe case s-au prabusit, impreuna cu o parte din zidurile orasului."

Un alt cutremur de amploare a fost in anul 1521 in Tara Romaneasca. In urmatorii ani au avut loc numeroase cutremure: 1523, 1531, 1543, 1545, 1550. Dupa cum se relateaza in cronica Siebenburgischer Wurg-Engel (1670) de Mathias Miles, la ora 11 august 1590 a avut loc un "cutremur puternic si inspaimantator". La Brasov a fost atat de puternic incat clopotele au rasunat in turnuri si multe case si ziduri s-au prabusit, iar bolta din altarul bisericii mari era crapata de sus pana jos. Un alt cutremur puternic a avut loc in anul 1620, pe 8 noiembrie, intre orele 13-14; "atunci Turnul Tamplarilor si Turnul Butnarilor s-au crapat, la fel ca si numeroase biserici din sate", iar de pe acoperisul bisericii Sf.Nicolae din Scheii Brasovului au cazut trei cruci. Abia patruzeci de ani mai tarziu a avut loc un cutremur puternic, la 13 martie 1660, intre orele 15-16, cand clopotul din turnul de pe strada Portii a inceput sa bata singur. Un cutremur mare a avut loc in data de 10 noiembrie 1940, ora 3 si 34 minute. Ziarul "Kronstadter Zeinturg" din 12 noiembrie 1940 il numeste "cel mai puternic cutremur din Brasov".